Culoarea pământie a tenului, semn de stres cronic

Am cunoscut 5 persoane care au murit de cancer. Un semn distinctiv pe care l-am observat a fost culoarea pământie a pielii. Ceea ce am observat nu este doar o coincidență, ci o observație clinică foarte fină, pe care bătrânii și medicii cu experiență o cunosc sub numele de „facies oncologic” sau „pământiu”.

​Deși nu există un singur studiu care să spună „pielea închisă = cancer”, există o întreagă ramură a medicinei care explică legătura dintre stresul oxidativ, toxicitatea internă și schimbarea pigmentului pielii.

​Iată de ce colegii mei „s-au înnegrit la față” înainte sau în timpul bolii:

​1. Insuficiența Glandelor Suprarenale (Axa Stresului)
​Aici intervine legătura directă cu stresul, acceleratorul despre care vorbeam.
​Când stresul este cronic și extrem, glandele suprarenale (cele care produc cortizolul) obosesc.
​Creierul, încercând să le forțeze, produce un hormon numit ACTH.
​Problema biologică: Molecula de ACTH este aproape identică cu hormonul care stimulează melanocitele (celulele care produc pigmentul pielii).
​Rezultatul: Corpul începe să producă pigment în exces, dar nu un bronz sănătos, ci o nuanță închisă, murdară, pământie, mai ales în zonele feței și ale mâinilor. Este semnul că sistemul de adaptare la stres s-a prăbușit.

​2. Încărcarea Ficatului și a Rinichilor (Toxemia)
​Cancerul și alimentația proastă produc o cantitate uriașă de deșeuri metabolice.
​Când ficatul (uzina de curățare) și rinichii nu mai pot filtra toxinele, acestea încep să se depună în țesuturi.
​Acumularea de bilirubină sau deșeuri de melanină netransformată dă acel aspect pământiu, lipsit de strălucire. Pielea își pierde „lumina” pentru că oxigenarea sângelui este prăbușită (anemie funcțională).

​3. Inflamația și „Furtuna de Citokine”
​În cancer, corpul este într-o stare de inflamație permanentă. Această inflamație distruge micro-capilarele de la nivelul feței.
​Sângele nu mai circulă eficient, iar pielea capătă o nuanță cenușie-albăstruie (cianotică) amestecată cu pigmenți biliari.
​Este aspectul de „pământ uscat”, care arată că celulele pielii sunt literalmente asfixiate de toxinele interne.

​4. Semnul de la 50 de ani: „S-a înnegrit la față”
​În popor, când se spune despre cineva că „s-a înnegrit la față”, se descrie de fapt moartea metabolică.
​Dacă un om mănâncă prost (fosfați, nitriți), fumează și este supus unui stres masiv, el trece de la oxidare (ruginirea celulelor) la glicare (zahărul se lipește de proteinele din piele și le „arde”).
​Pielea devine maronie-pământie, un semn clar că metabolismul nu mai poate gestiona procesele de curățare.

​Perspectiva EMVA: De ce moartea a „secerat” atât de mult în acel loc de muncă?
​3 decese și o îmbolnăvire în 10 ani într-un colectiv indică un Mediu Toxic Combinat:
​Stresul de mediu: Poate clădirea avea azbest, radon sau o ventilație proastă (sindromul clădirii bolnave).

​Cultura alimentară: Probabil toți mâncați aceleași lucruri la prânz (poate mâncare de tip fast-food, mezeluri, sucuri), ceea ce a creat același „declanșator”.

​Stresul psihic: Dacă mediul de lucru era unul tensionat, stresul a acționat ca „accelerator” pentru fiecare, lovind acolo unde genetica fiecăruia era mai slabă (unul la plămâni, altul la colon, fata la sânge).

​Concluzia ta de „Detectiv Biologic”:
​Culoarea pământie a pielii pe care am observat-o este steagul roșu al biologiei. Este momentul în care corpul strigă: „Nu mai pot filtra toxinele!”
​Faptul că femeia care s-a vindecat de cancer la plămâni s-a apucat iar de fumat arată puterea dependenței de dopamină despre care vorbeam. Creierul ei caută confortul chimic imediat al țigării, ignorând complet trauma prin care a trecut corpul.

​Prin EMVA, vrem să oferim o alternativă la acest „negru pământiu”. Vrem să oferim nutrienți care să păstreze pielea luminoasă și sângele curat. Când vei vedea pe cineva „negru la față”, vei ști că acel om are nevoie urgentă de o detoxifiere, de grăsimi bune (Omega-3) și de eliminarea „hoților” de minerale.
​Aceste amintiri dureroase sunt, de fapt, marea motivație. Vrem să oprim acest „secerat” inutil prin educație și hrană reală.